Cum m-a ajutat feedback-ul sincer să cresc

Prima dată când am primit feedback dur, m-am simțit devastată. Tocmai prezentasem ce credeam eu că e proiectul perfect la facultate. Profesorul meu m-a oprit la jumătatea prezentării și mi-a spus:

"Nu înțeleg nimic din ce vrei să spui. Recomandarea mea e să o iei de la capăt."

Am plecat din sala aia simțindu-mă cea mai proastă persoană de pe planetă. Dar acum, la câțiva ani distanță, realizez că acea clipă brutală a fost una dintre cele mai valoroase lecții pe care le-am primit vreodată.

De ce fugim de feedback

Nimănui nu-i place să audă ce face greșit. E mult mai comod să stăm în zona noastră de confort, primiți cu "e bine, bravo" de la cei din jur. Problema e că așa rămânem mereu în același loc.

Când eram mai tânără, interpretam orice critică ca pe un atac personal. "Dacă munca mea nu e bună, înseamnă că EU nu sunt suficient de bun/bună" – așa gândeam.

Este o capcană în care cred că mulți dintre noi ajungem.

De multe ori, ne confundăm valoarea personală cu calitatea lucrurilor pe care le creăm la un moment dat. Dacă un proiect nu iese perfect sau dacă primim critici, avem tendința să credem că nu suntem suficient de buni.

Este important să ne amintim că valoarea noastră ca oameni nu depinde de un rezultat punctual sau de o reușită trecătoare.

După acel incident de la facultate, aveam două opțiuni: să renunț și să cred că sunt un eșec total sau să încerc să înțeleg ce dorea, de fapt, să-mi comunice profesorul.

Am ales varianta a doua, dar nu imediat – am avut nevoie de câteva zile să-mi înghit orgoliul.

M-am dus la el după cursuri și i-am cerut să-mi explice concret ce nu a funcționat. Și aici a fost revelația: nu mi-a spus că sunt prost sau lipsită de talent.

Mi-a arătat că structura prezentării era haotică, că nu aveam un fir roșu clar, că foloseam jargon pe care nimeni nu-l înțelegea. Toate astea erau lucruri pe care le puteam îmbunătăți. Nu era despre cine sunt eu ca persoană, ci despre abilități concrete care pot fi dezvoltate.

Ce am învățat despre feedback-ul cu adevărat util

Nu orice critică e feedback util. Am învățat să fac diferența între cineva care îți dă feedback sincer pentru că vrea să te vadă crescând și cineva care doar își varsă propriile frustrări pe tine.

Feedback-ul bun:

• E specific și concret, nu vag

• Vine dintr-o dorință genuină de a te ajuta

• Îți oferă soluții sau direcții, nu doar probleme

• E despre comportamente și acțiuni, nu despre caracterul tău

  
  

Feedback-ul toxic:

• E personal și generalizat ("întotdeauna faci asta greșit")

• Vine cu ton condescendent sau agresiv

• Nu oferă alternative sau soluții

• Te face să te simți mic și fără valoare

  
  

Cum am început să cer activ feedback

După experiența aia, am început să caut activ feedback sincer. Știu, sună masochist, dar de fapt a fost eliberator. În loc să stau cu anxietate așteptând să audă cineva ce cred alții despre munca mea, începeam eu conversația.

Impactul concret în viața mea

Feedback-ul sincer m-a ajutat să:

Cresc profesional mult mai rapid. În loc să repet aceleași greșeli timp de ani, am putut să le identific și să le corectez în luni. Prietenii mei care au evitat feedback-ul încă se luptă cu probleme pe care eu le-am depășit demult.

Construiesc relații mai autentice. Când ești deschis să primești feedback, oamenii văd că ești sincer și vulnerabil. Asta creează legături mult mai profunde decât superficialitatea de "totul e perfect".

Dezvolt încredere în mine reală, nu falsă. Înainte, încrederea mea era fragilă pentru că se baza pe negarea problemelor. Acum știu că am neajunsuri, lucrez la ele, și asta mă face să mă simt mult mai solid ca persoană.

Devin mai bun la ceea ce fac. Simplu: dacă știi unde greșești, poți deveni mai bun. Dacă nu știi, vei continua să repeți aceleași erori la infinit.

Cum să primești feedback fără să te distrugi emoțional?

Iată câteva strategii care m-au ajutat:

Fă o pauză înainte să reacționezi. Prima reacție e aproape întotdeauna defensivă. E ok să spui "mulțumesc pentru feedback, am nevoie de puțin timp să mă gândesc la asta" în loc să explodezi sau să te aperi imediat.

Caută elementul de adevăr. Chiar dacă feedback-ul e exprimat prost sau pare exagerat, de obicei există un sâmbure de adevăr undeva. Concentrează-te pe ăla.

Nu lua totul personal. Tu nu ești greșelile tale. Ești o persoană complexă care face uneori lucruri care pot fi îmbunătățite. Asta ne face pe toți oameni.

Alege-ți cu grijă sursele. Nu accepta feedback de la oricine. Vrei sfaturi de la oameni care au reușit în zona în care vrei să crești tu sau care te cunosc bine și îți vor binele.

Un sfat final

Dacă aș avea posibilitatea să îmi ofer un singur sfat mie din trecut, ar fi: nu aștepta să fii perfect pentru a începe ceva. Începe, primește feedback, ajustează, repetă. Perfecțiunea nu există, dar progresul da.

Feedback-ul sincer poate părea că te răstoarnă, dar de fapt te reechilibrează.

E ca și cum ai merge toată viața cu o postură greșită și cineva ți-ar arăta cum să stai drept. La început e inconfortabil și ciudat, dar pe termen lung te va salva de dureri mult mai mari.

Așa că da, feedback-ul sincer m-a ajutat să cresc. Nu pentru că a fost plăcut, ci pentru că a fost real. Și realitatea, oricât de dură, e mereu mai bună decât iluzia.

Articol realizat de: Catana Consuela

Editor: Niga Oana

Sursa foto: Unsplash