Ce pot face diferit în școala mea? Cum îmi pot ajuta colegii? Ce pot face mai bine? - Acestea sunt doar câteva întrebări reale pe care directorul de școală Andreea Dumitrache și le pune constant. Am cunoscut-o pe Andreea în 2019 când a dorit să aducă o gură de aer proaspăt în rândul elevilor și colegilor săi. Ne-am întâlnit atunci să facem #EducatieAltfel cu tinerii și cadrele didactice din școală, iar de atunci continuăm să facem bine împreună.
Director la Liceul Teoretic Lucian Blaga din Reghin, Andreea e omul care nu stă, ci mereu se află în mișcare spre ceva mai bine. La o scurtă privire pe site-ul sau paginile de social media ale școlii vei vedea că pe lângă materiile predate, școala este extrem de implicată în construirea activităților extra-școlare pentru tineri, ca să îi ajute în a-și găsi propria direcție în viață. Ca să creezi însă un astfel de mediu, ca director și om ai nevoie de o echipă puternică care crede în schimbare și dezvoltare.
Cum ați ajuns să lucrați în educație?
Alegerea de a lucra în educație a fost simplă: știam că doresc să fiu aproape de copii. Mi se părea o meserie nobilă, de suflet, care poate modela spre frumos. Încă am această convingere.
Din poziția de director, cum s-a schimbat munca pe care o faceți? Care sunt diferențele reale dintre a fi profesor și a fi director de școală astăzi?
Munca pe care o depun este la fel de intensă și implicarea mea este la fel de reală, dar diferența cea mai mare este aceea că timpul în birou este dedicat documentelor, proiectelor, hârtiilor de semnat, stabilirii contactelor cu alte instituții. Este mai ușor să faci o schimbare din această poziție de manager, reprezentând școala și având altă prestanță. Este esențial să nu pierzi contactul cu elevii, atât ca profesor cât și ca director. Și pentru a răspunde cerințelor, eu am simțit o nevoie reală de perfecționare în ambele direcții.
Sunt multe provocări zilnice în cadrul unei școli. Ce faceți ca să vă reclădiți, să aveți atenție către starea dumneavoastră de spirit?
Eu sunt o persoană care își găsește echilibrul prin oamenii de lângă: mă asigur că familia e bine, că am susținerea colegilor, că elevii sunt în siguranță și pleacă cu ceva nou. Am nevoie și de o carte bună, un concert, o plimbare în natură, o cafea.
Nu e nimic nou când spunem că mulți directori se confruntă cu lipsa de motivație a colectivului de profesori. Ce faceți ca să vă clădiți pas cu pas această încredere?
Din cauze personale sau profesionale, lipsa de motivație apare în orice profesie. Noi, ca profesori, avem o mare șansă - aceea de a lucra cu tinerii. De aici ne tragem energia și motivația.
O altă modalitate de a crește motivația este oportunitatea de a participa la activități împreună cu diferite ocazii în care ne petrecem timp de calitate împreună, sau de a face cursuri de formare profesională și dezvoltare personală.
De asemenea, consider că și puterea exemplului este un răspuns: mereu pozitivă, implicată, cu soluții la probleme, sugestii pentru diferite situații. Profesorii nu sunt singuri și nu trebuie să rezolve singuri totul.
Ce vedeți bun la această generație cu care lucrați astăzi?
Este generația care are nevoie de răspunsuri, care are nevoie să fie apreciată și sprijinită, care are inteligențe multiple, iar metodele de predare-învățare-evaluare folosite trebuie adaptate la specificul acesteia.
Tinerii au nevoie de modele de valoare, repere de calitate și educație ancorată în realitate. Aș mai spune și de faptul că au multe oportunități de dezvoltare și pot muta munții din loc dacă își propun.
Se face multă educație non-formală în școacă și aveți profesori care aleg conștient să aducă ceva nou la clasă. Cum vedeți acest lucru și din postura de director?
Unul dintre obiectivele principale ale strategiei mele ca director a fost formarea cadrelor didactice în utilizarea metodelor și mijloacelor moderne. Colegii mei profesori folosesc din ce în ce mai mult aceste metode la clasă, combinându-le cu cele tradiționale. Elevii noștri trebuie să plece cu un set de competențe valoroase care să îi ajute să devină adulți responsabili și independenți.
Să lucrezi cu tinerii e una. Să lucrezi cu profesorii e alta. Dar cu părinții e cu totul altceva. Ce v-ați dori să înțeleagă cu adevărat părinții?
Eu sunt Andreea, mamă a doi copii minunați. De aici plec mai departe. Rolul părintelui în viața copilului este primordial: nu putem pune educația copilului numai în responsabilitatea școlii. Îmi doresc ca părinții să știe că sunt parteneri egali, atât ca drepturi cât și ca obligații.
Îmi doresc ca părinții să înțeleagă că pot face o schimbare reală dacă sunt cu adevărat implicați în viața școlii. În acest sens, cred că și elevii vor fi mai responsabili, știind că părinții și școala sunt acolo pentru ei.
Sistemul de educație include multă birocrație. Ce v-ar plăcea să vedeți schimbat din postura de director de școală? Ce v-ar ajuta concret să vă faceți meseria și mai bine?
Sunt conștientă că lumea este în permanentă mișcare, iar dacă am învățat ceva în ultimii ani a fost faptul că abilitatea de adaptare la nou primează. Accesibilitatea cursurilor de formare pentru directori, modele de proceduri, documente, de bune practici, schimburi de experiență cu alte școli din țară, mentorat pentru manageri, ar fi câteva exemple concrete.
Care sunt 3 dintre cele mai semnificative realizări ale școlii pe care o coordonați de când sunteți în această funcție?
Cred că acesta este cea mai grea întrebare: ce am putea selecta fără a leza pe vreun coleg, coordonator de proiect Erasmus +, sau colegii ce au reușit să integreze copii cu CES, sau pe altcineva cu rezultate la concursuri internaționale sau olimpiade naționale, sau vreo echipă de profesori care sunt părinți adoptivi pentru o parte din Via Transilvanica, sau seniori Ambasadori în Epas România, sau coordonatori ai programului de prevenire a violenței în mediul școlar, sau organizatorii Taberei de la Blaga, sau Conferințele Blaga, sau ai Programului SNAC, acțiuni de voluntariat?
Și lista ar putea continua cu rezultate foarte frumoase la examenul național la Bacalaureat, fiind în top10 rezultate pe județ și peste 80% din absolvenți care urmează studii superioare, atât în țară cât și în străinătate.
Ce planuri de viitor sunt pentru școală? Dar pentru dumneavoastră?
Sunt o persoană care își dorește multe pentru școală: să devenim Școală Ambasador în cadrul U.E, să realizăm proiecte Erasmus+ și de mobilitate, să modernizăm și să dotăm școala pentru a putea oferi spațiul adecvat tuturor standardelor activităților noastre, să oferim elevilor un act educațional valoros și părinților siguranța copiilor lor.
Eu îmi doresc să nu uit cine sunt în acest tumult al vieții.
____________________________________________________________________________________________
Articol realizat de: Sonia Crișan, Mădălina Hodorog
Editor: Mădălina Hodorog, Maria Angele
Surse foto: Arhiva personală
Comments