Haosul din gândurile unui student

Sunt student. Și da, uneori e haos. 

Scriu rândurile acestea după primele două săptămâni dintr-un nou semestru în care deja a trebuit să îmi aleg un subiect pentru o temă opțională și am avut două deadline-uri. Și, desigur, printre nelipsitele gânduri, care, nu o să te mint, uneori, nu îmi dau pace.

Sunt student și, dacă ar fi să descriu în mod sincer ce e în mintea mea, aș spune simplu: e un amestec de entuziasm, frică, nesiguranță, oboseală și speranță. Multă speranță. 

În fiecare zi mă trezesc cu impresia că ar trebui să fiu și mai mult decât sunt deja. Mai organizat. Mai motivat. Mai sigur pe mine. Scroll-urile pe rețelele de socializare îmi prezintă studenți care deja fac stagii de practică impresionante, care au proiecte, certificări și planuri clare pentru viitor. Eu? Eu încă încerc să îmi dau seama dacă mi-am ales bine drumul. 

Haosul din gândurile mele începe de la întrebarea: „Oare fac suficient?” 

Sunt prezent la cursuri. Încerc să fiu atent. Îmi iau notițe. Dar, în același timp, mă întreb dacă ceea ce învăț acum chiar mă va ajuta sau dacă doar îmi iau examenele ca să ajung la următorul semestru. 

Mai e și presiunea din exterior. În primul rând, a familiei, care mă susține, dar, evident, așteaptă rezultate. În al doilea rând, a societății, care îmi spune că ar trebui să am deja un plan de viitor bine construit. Iar, în ultimul rând, a mea, cea mai puternică dintre toate, care îmi spune că nu am voie să greșesc. 

Adevărul? Greșesc, desigur. E omenesc, și cu perspectiva potrivită, acest aspect nu ar trebui să fie un minus. Mă stresez. Mă pierd în ,,concurența” cu ceilalți. 

Am zile în care mă simt de parcă nu am vreo treabă cu domeniul pe care îl studiez. 

Și totuși, în tot acest haos, există și acele mici momente care fac totul să merite. O discuție bună cu un coleg după curs. Un profesor care spune ceva memorabil. Un proiect care, deși ți-a luat toată energia, te face să fii mândru de tine când îl predai. 

Până la urmă, studenția nu este doar despre note. E despre cunoaștere. Despre a afla cine ești când simți că nimic nu te mai definește. Despre cum înveți să îți gestionezi timpul, banii, relațiile și eșecurile. 

E despre nopți târzii și dimineți grele. Despre cafeaua băută pe fugă și planurile făcute aproape mereu prea optimist. Despre „Gata! De lunea viitoare mă apuc serios!” și despre acele momente în care chiar te apuci. 

Cred că haosul acesta este, de fapt, un semn că nu sunt prea leneș. Dacă nu mi-ar păsa, nu m-aș întreba dacă fac suficient. Nu m-ar consuma frica de dezamăgire. Nu m-ar speria viitorul. 

Poate că nu am încă toate răspunsurile. Poate că nici nu trebuie. Poate că perioada aceasta e tocmai despre a învăța să trăiesc în haos fără să fug de el. 

Sunt student. 

Nu am totul sub control. 

Nu am un plan perfect. 

Dar îmi dau silința să învăț. Despre specializarea mea, despre oameni și, mai ales, despre mine. 

Și poate că, pentru moment, e suficient. 

Articol realizat de: Bogdan-Gabriel Butnar

Sursa foto: Unsplash

Editori: Niga Oana, Taloș Ioana