top of page
  • Mădălina Hodorog

Interviu cu Ioana Dan-profesorul pentru care întotdeauna primează ,,binele elevului"

(...) cred cu tărie în puterea exemplului personal și în faptul că atâta vreme cât există dorința de a face tot ce poți pentru elevi, vei găsi în final resurse pentru a pune asta în practică

Mai țineți minte, atunci când eram elevi, cum ne doream să fie profesorii noștri? Întotdeauna un profesor bun se cunoaște după zâmbetele copiilor. Astăzi vă invit să aflăm povestea Ioanei Dan, dați-mi voie s-o numesc un profesor de excepție, pentru care pasiunea și munca în sistemul de educație a cunoscut rezultate remarcabile.


Ioana Dan este director de dezvoltare și profesor de socio-umane în cadrul Liceului Teoretic Național din București.


Activitățile pe care le propune în fiecare an în cadrul școlii sale, i-au ajutat pe elevi să treacă de barierele impuse de sistemul de învățământ tradițional, să îmbrățișeze cu entuziasm proiectele și să participe, alături și de alți profesori, la o perfecționare a tot ceea ce înseamnă școală. Aminteam mai sus de cum ne-am fi dorit să fie profesorii noștri, dacă te-am convins că asta e povestea și secretul unui astfel de profesor, în cele ce urmează te invit să citești și să afli mentalitatea Ioanei Dan, care, da, este și ar trebui să fie un model pentru toți.


Ai ales o profesie nobilă, de făuritor al societății, aș putea spune. Ce te-a determinat să optezi pentru profesia de cadru didactic?


Cel mai probabil am avut asta în minte încă de când eram în clasele primare. Mi-am dorit să fiu învățătoare, apoi profesor de istorie. Ulterior, la facultate, am ales Științele Educației și cred că nu aș fi putut face o alegere mai bună. Îmi place să lucrez atât cu copii, cât și cu adulți, iubesc să îi văd dornici de cunoaștere, gata să se exprime, gata să fie activi. Aleg de fiecare dată să folosesc cele mai potrivite metode de învățare, personalizez activitățile de învățare, încerc să le răspund nevoilor și să vin în întâmpinarea lor cu ceea ce este potrivit pentru generația lor, nu pentru momentul în care am fost eu la școală.


Îndelung modificat și supus unor schimbări ce s-au dorit a fi benefice copiilor, învățământul românesc rămâne, totuși, rigid și lacunar. Ce părere ai despre sistemul actual de învățământ și cum crezi că va evolua acesta?


Când vorbesc de evoluție, nu pot să nu mă gândesc mai întâi la mine. Fac parte din sistemul de învățământ românesc și cred cu tărie că schimbarea se poate face de jos în sus, schimbarea începe cu mine, cu fiecare dintre noi. Nu aștept minuni, ci mă adaptez schimbărilor (dese ce-i drept, câteodată neclare, câte incomplete, câteodată insuficient organizate). În același timp, am convingerea că ,,omul chiar sfințește locul”, așa că nu cred într-o școală care nu poate moderniza dacă sistemul nu se modernizează. Din experiența mea, chiar și cele mai moderne sisteme de învățământ au rezultatele de astăzi pentru că au investit mai întâi (și mai mult) în oameni. Asta mi-aș dori și eu pentru școala românească, o schimbare în bine în ceea ce privește starea de bine a profesorilor, o mai bună pregătire inițială, investiții în pregătirea continuă, precum și crearea unei rețele de bune practici, care să vină în sprijinul a ceea ce înseamnă o ,,școală care învață”.

Când spunem copii, spunem receptivitate, spunem strălucire și istețime. Care consideri că este cheia pe care un tânăr trebuie s-o descopere în școală, pentru a avea o carieră și un parcurs de succes?


Așa cum ai menționat, da, pentru generația de astăzi spunem receptivitate, spunem strălucire și istețime. Și mie îmi place să văd asta la elevii mei, aceea sclipire din ochi când sunt curioși sau când au o idee, dorința de a răspunde, încântarea de a prelua din școală și de a duce mai departe, în viața de zi cu zi. În școala mea, Liceul Teoretic Național, punem accent tocmai pe acest lucru: ne dorim ca niciun elev să nu termine școala fără să știe la ce este bun. Încercăm, încă de la vârste mici, să le oferim interacțiuni diverse, să le aducem mai aproape domeniile din societatea actuală, le oferim experiențe de învățare inedite alături de mentorii școlii, specialiști în domeniile lor de activitate, îi încurajăm să participe la activitățile interdisciplinare pe tot parcusul lor școlar, combinăm, într-o manieră armonioasă, activitățile formale cu cele non-formale. Poate sunt cuvinte puține, dar dincolo de ele, este o muncă zilnică, realizată de fiecare dintre noi, astfel încăt să știm că am adăugat, la o perioadă de timp, încă un pas către ceea ce înseamnă pregătirea pentru viață.


În ceea ce privește celelalte unități de învățământ, îndeosebi cele unde activitățile sunt exclusiv realizate sub egida programei școlare, care crezi că sunt principalele probleme pe care le întâmpină atât elevii, cât și profesorii în procesul de predare-învățare?


Dincolo de activitatea de profesor și director de dezvoltare, sunt cercetător științific în domeniul educației, mai exact în curriculum școlar. Ar fi incorect să spun că doar parcurgerea strictă a programei școlare este ceva greșit. Departe de mine acest gând 😊. Poate că totuși programa nu este ,,de vină”, așa cum aud destul de des. Recomand ca fiecare actor educațional să lectureze programa școlară și să vadă că, dincolo de conținuturi și competențe, găsim foarte multe sugestii metodologice despre cum să facem învățarea să fie mai atractivă și mai potrivită pentru copiii de astăzi.

Evident, atâta vreme cât există cadre didactice care vor alege să le predea copiilor strict în maniera tradițională, cu creionul pe hârtie, învățând pe de rost teorie, pentru ca apoi să fie redată întocmai, nu vom putea vorbi despre evoluție. Din experiența mea de formator de profesori, văd o lipsă a motivației pentru meseria aceasta, văd multe plângeri legate de comportamentul și dezinteresul copiilor, aud despre lipsa resurselor didactice sau despre neparticiparea familiei la viața școlară. Cu siguranță toate acestea au implicații negative asupra procesului de predare- învățare- evaluare. Dar așa cum am spus mai sus, cred cu tărie în puterea exemplului personal și în faptul că atâta vreme cât există dorința de a face tot ce poți pentru elevi, vei găsi în final resurse pentru a pune asta în practică.



În perioada de care tocmai am trecut, cea pandemică, toate școlile au fost nevoite să adopte un stil de predare nou într-un timp foarte scurt, așadar s-a trecut în online. Care crezi că a fost impactul asupra elevilor și cum ați procedat în cadrul LTN, pentru ca elevul să rămână ancorat în activități?


Pentru noi, trecerea școlii în online nu a reprezentat o provocare, în sensul în care LTN deja derula, de ceva timp, o amplă campanie de pregătire a cadrelor didactice pentru utilizarea tehnologiei în predare. De-a lungul timpului, Liceul Teoretic Național a dezvoltat infrastructura specifică care ne permite să folosim tehnologiile informative, aplicațiile digitale, promovând o învățare modernă, în ton cu nevoile societății și ale elevilor. Atât profesorii, cât și elevii, folosesc chromebook-uri, avem table interactive, folosim aplicații educaționale, întreaga suită Google, toate materialele noastre sunt în format electronic. La momentul în care învățarea a trecut în online, ne-am mobilizat și am pus în practică tot ceea ce învățasem până atunci. Din punct de vedere logistic, nu au fost probleme, însă ca stare de spirit și ca nevoie generală de socializare, da, a fost o perioadă mai dificilă, în care i-am simțit pe elevi dornici să revină fizic la școală.


Ați creat un concept în cadrul LTN, acesta fiind „Şcoală pentru viață”, ai putea împărtăși cu noi de unde a venit această idee și cum o valorificați astăzi în cadrul școlii?


Liceul Teoretic Național și-a deschis prima dată porțile în anul 2012. De atunci peste 1500 de elevi ne-au trecut pragul și zeci de profesori i-au îndrumat. Au trecut 10 ani și ne uităm cu mândrie în urmă și cu încredere în viitor.

Evoluția demersului didactic, a tehnicilor și a metodelor de lucru, a modalităților alternative de evaluare, a instrumentelor și aplicațiilor IT, dezvoltarea și perfecționarea pregătirii cadrelor didactice, parteneriatul școală-familie, modernizarea campusului, implicarea a numeroși specialiști în activitatea educațională, lecțiile interdisciplinare inovative, activitățile extracurriculare ofertante – toate acestea merită amintite atunci când vorbim despre munca tuturor în ceea ce înseamnă formarea elevilor nu pentru astăzi, nu pentru mâine, ci pentru viață.

Modelul Liceului Teoretic Național – Școală pentru viață vizează asigurarea educației pentru viață a elevilor, pregătirea academică solidă, dar și promovarea creativității copiilor, acestea fiind posibile prin îmbinarea armonioasă a activităților formale și cele non-formale (cuprinse în programele educaționale marca LTN), creând astfel o legătură strânsă a acestora cu viața reală. Îi încurajăm pas cu pas să își atingă potențialul maxim, îndemnându-i să rezolve probleme, dar și să descopere soluții acolo unde alții nu le văd. Știm că împreună ne este mai bine, spiritul și tradițiile LTN fiind păstrate și promovate în comunitatea noastră (elevi, părinți, profesori, mentori, colaboratori).



La serbarea celor „10 ani de Şcoală pentru viață”, dacă ai privi în trecut, care consideri că sunt cele mai importante schimbări aduse școlii și, desigur, rezultatele acestui concept inovativ?


Cu siguranță, în cei 10 ani, școala s-a schimbat. S-a dezvoltat. Și asta ne dorim pe mai departe. Lucrăm la tot ceea ce înseamnă modernizarea și dezvoltarea spațiilor școlare, le oferim elevilor noi și noi activități care să completeze ceea ce învață la școală, ne asigurăm de o viziune unitară în tot ceea ce înseamnă viața școlară în rândurile întregii echipe LTN,

ne bazăm pe cooperare și comunicare, valorificăm rezultatele elevilor și ale profesorilor, promovăm talentele acestora, privind tot timpul obiectiv la ceea ce am făcut și ce putem face mai bine pe mai departe.

Sau poate să schimbăm acolo unde este cazul. Nu vrem să batem pasul pe loc, chiar dacă am văzut că până acum am obținut rezultate frumoase, vrem să dezvoltăm școala și să le oferim elevilor noștri aceeași educație de calitate.




Am discutat despre roadele acestui program, despre cum îl percep elevii și cum îi pregătește pentru viitor, însă, poate una dintre curiozitățile cele mai mari ale cititorilor noștri este cum a luat naștere acest model, modelul LTN, și care sunt fondatorii, alături, bineînțeles, de tine, care l-au însuflețit?


Mă bucur că ați pus această întrebare. Pentru că eu consider că cei care au fondat școala sunt în continuare sufletul Liceului Teoretic Național. Este vorba despre doamna director, prof. dr. Silvia Moraru, despre domnul Ion Moraru, Senior Lead Advisor și despre prof. Anca Moraru, director executiv. Prezența dânșilor în tot ce înseamnă viața în școală, faptul că insuflă în mod constant dragostea pentru copii și pentru cunoaștere, interesul permanent pentru ca echipa LTN să se perfecționeze, dorința de a-i motiva pe colegii mei prin exemplul personal, toate acestea spun cât de mult înseamnă această școală și toți cei care fac parte din ea.

Știm despre tine că ai urmat cursurile Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, urmând filiera pedagogică, în calitate de director de dezvoltare și profesor de socio-umane, care crezi că sunt direcțiile înspre care se îndreaptă copiii care nu dispun, poate, de posibilitatea de a urma o școală cu un model similar sau, într-un scenariu mai sumbru, care nu au posibilitatea de a frecventa o școală?


Mulți ani am lucrat ca formator în cadrul unui proiect care a vizat, printre altele, formarea cadrelor didactice care predau elevilor ce provin din medii defavorizate. Am putut să văd și să înțeleg mai bine, poate, care sunt condițiile de lucru, de ce resurse dispun acele școli, care sunt motivele pentru care copiii sunt prezenți (sau nu), cum se derulează orele, în ce manieră (nu) se implică familia în susținerea elevilor la școală. Acești copii au cu siguranță un start mai greu în tot ceea ce înseamnă învățare școlară și formare de competențe. Unii dintre ei posibil să se piardă pe drum și să aleagă să muncească de la vârste mici, pentru că așa au văzut că pot obține o sumă de bani, fie ea și derizorie. Ce pot să spun este că și în aceste cazuri am cunoscut oameni care fac tot ce pot, cu puținul pe care îl au, astfel încât acești copii să aleagă școala. Am cunoscut profesori care își dedică tot timpul, energia și resursele pentru a le convinge familiile acestor elevi că salvarea stă în educație. Prin urmare, deși mă repet, pot spune că fără implicarea profesorilor și fără motivația lor intrinsecă, școala nu poate evolua.

Unii copii au parte de activități extracurriculare în perioade clar stabilite, cum ar fi #scoalaaltfel, desigur, insuficiente pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil, pentru șlefuirea sa, dacă ne poți spune, care sunt câteva dintre activitățile extra-școlare pe care le organizați în cadrul școlii și dacă ai o activitate de suflet?


Modelul LTN- Școală pentru viață oferă elevilor o multitudine de activități în cadrul celor 8 programe proprii: Învață de la viață, La pas prin țara mea, Mai mult decât Școala Altfel, Grădina LTN, Expoziția LTN, Expo LTN, Jocul LTN, Târgurile LTN precum și activități punctuale pe care le derulăm cu ocazia zilele internaționale sau în funcție de anotimp. Pentru fiecare în parte veți găsi o descriere detaliată, precum și imagini, pe site-ul liceului. Nu cred că pot alege, sunt multe activități pe care le derulăm și în afara acestor programe proprii, dar cu siguranță mă regăsesc foarte mult în Învață de la viață- un program menit să lege școala de viața reală prin intermediul întâlnirilor pe care le realizăm între elevi și mentorii liceului, specialiști în domeniile lor de activitate, oameni care reprezintă un adevărat model și exemple de urmat în ceea ce înseamnă reușita personală și profesională.


După cum bine știm, cariera unui profesor este într-o continuă evoluție și perfecționare. Care sunt principalele direcții pe care dorești să le urmezi în viitor, pentru a oferi noi oportunități de dezvoltare în cadrul școlii tale? Cum vei continua promovarea modelului #LTN?


Pentru mine, în acest moment, elementul principal de interes îl reprezintă formarea, dezvoltarea și motivarea constantă a echipei LTN pentru a da tot ce are mai bun în sprijinul formării unei personalități armonioase la elevii alături de care lucrăm. Totodată, urmez trei direcții de cercetare: importanța utilizării tehnologiei în predare, eficientizarea modului în care se realizează evaluarea în cadrul LTN (mai ales din prisma noii structurale module a anului școlar ), precum și utilizarea unor metode potrivite pentru a-i pregăti pe elevii noștri, fie că vorbim de teste uzuale, de testări naționale, de teste PISA sau de evaluări naționale.

Mă ghidez foarte mult după teoriile moderne ale învățării și îmi doresc ca noi toți să înțelegem că școala trebuie să aibă sens pentru elevi în primul rând, oferindu-le, astfel, toate pârghiile necesare pentru a deveni adulți responsabili.


Pentru încheiere, ce ai dori să le transmiți elevilor și, de ce nu, profesorilor care doresc să îmbrățișeze aceste tipuri de modele educaționale de succes, dar care, poate, nu au posibilitatea? Cum arată viitorul educațional în viziunea ta?


Eu cred că procesul educațional poate fi unul de succes, fie că vorbim de existența unor resurse, fie că nu.

Reușita stă în oameni, în fiecare dintre noi și nu neapărat în posibilitățile financiare.

Știu că se pot face activități minunate cu o simplă coală de hârtie sau cu o minge, știu că poți obține aceleași rezultate având la dispoziție tehnologie modernă sau material didactic divers și performant. Da, eu sunt norocoasă să lucrez într-un mediu performant, într-un mediu care te îndeamnă la învățare și cu siguranță vorbim despre un model educațional de succes. Știu, însă, că nu a fost întotdeauna așa și cu toate acestea obiectivul meu, din postura profesorului, a fost mereu același: binele elevilor.


La final, elevilor le doresc să fie curioși, să întrebe mereu, să se gândească la alegerile pe care le fac, să fie parte din descoperirea învățării. Iar pe profesori îi încurajez să găsească în ei (în cazul în care au impresia că au pierdut-o) licărirea pe care au avut-o atunci când au ales să facă această meserie.

Fără pasiune, fără dorința de a da tot ce ai mai bun, fără un interes constant, atât către domeniul tău de activitate, cât și către o lume a interdisciplinarității, nu vom putea avea rezultatele pe care ni le dorim.


Interviu realizat de: Bocancea-Stafie Ruxandra

Editor: Mădălina Hodorog

Photos: Arhivă personală

Commentaires


bottom of page